10 pași către iubirea necondiționată

”Ultimul lucru pe care fiecare dintre noi trebuie să îl învețe este iubirea necondiționată, care îi include atât pe ceilalți cât și pe noi înșine.” Elisabeth Kubler Ross

Cu toții știm că, copiii au nevoie de iubire necondiționată pentru a crește sănătoși. Dar câți dintre noi suntem capabili de a o oferi în realitate? Pur și simplu, nu putem dărui ceva ce nu deținem în interiorul nostru. Pentru a-ți iubi propriul copil, trebuie mai întâi să te iubești pe tine însuți.

Astfel că, dacă nu ai avut o copilărie perfectă, dacă ai fost mai mult irascibil decât empatic, ar trebui să renunți la ideea de a deveni părinte? Nu. Cercetările arată că ne putem schimba interiorul, putem deveni mai iubitori atât cu noi înșine cât și cu cei din jurul nostru. De fapt, cea mai rapidă cale de a ne deschide inimile este momentul în care devenim părinți, pentru că dragostea noastră pentru propriul copil ne motivează să ne dezvoltăm din punct de vedere personal. Te sacrifici și muncești din ce în ce mai mult pentru copilul tău în detrimentul propriei bunăstări, nu?

Este nevoie de muncă, dar vestea bună este că inimile noastre devin din ce în ce mai mari și nu mai suntem doar niște părinți mai buni, ci suntem mai fericiți.

Vindecarea propriilor răni și a abilității de a iubi necesită o atenție zilnică și dedicare, dar este realizabilă. Gândește-te la ea ca și cum ai cânta la pian. La început, poate fi obositor, dar, într-un an, poți cânta o sonată. Iată cum.

1. Iartă-te pe tine însuți pentru că nu ești perfect. Iubirea necondiționată înseamnă renunțarea la acea listă de moduri prin care să te diferențiezi de ceilalți, înainte de a te vedea destul de bun în ochii tăi. Perfecțiunea este cel mai mic standard pe care și-l poate seta cineva. Noi nu căutăm perfecțiunea. Noi căutăm dragostea! Copilul tău are nevoie de prezența ta completă și de apreciere, nu de perfecțiune. Câteodată vei greși, însă, dacă vei reuși să te ierți pe tine însuți, vei găsi o modalitate de a repara acele mici fisuri din relația cu propriul copil, care vor consolida legătura parentală și rezistența copilului. Începe prin a schimba modul în care vorbești cu tine însuți. De fiecare dată când observi că apare auto-critica, amintește-ți că scopul tău nu este perfecțiunea. Scopul tău este să te iubești pe tine și pe ceilalți.
2. Iubirea necondiționată este asemenea unui mușchi, are nevoie de exercițiu zilnic. Compasiunea este piatra de încercare a vieții. Știi că ai nevoie de exercițiu zilnic pentru a construi acel tip de mușchi. Atunci, de ce ar trebui ca inima ta să fie o excepție? Angajează-te să te tratezi pe tine însuți și pe cei din jurul tău cu compasiune. De fiecare dată când vei observa că, duritatea își face loc în viața ta, față de tine, propriul copil, sau față de oricine altcineva, oprește-te și încearcă să găsești ceva ce apreciezi la acea persoană. Dacă ai putea alege compasiunea în fiecare interacțiune cu ceilalți, la sfârșitul lunii vei fii o persoană iluminată.
3. Vrei să te trezești entuziasmat în fiecare dimineață? Dedică-te unei îngrijiri radicale. Cu toții știm că atunci când rămânem conectați la propria noastră stare de bine, ea se revarsă asupra copiilor noștri, iar noi suntem mai răbdători, iubitori și mai jucăuși. Și totuși, mulți dintre noi trăim într-un stress constant, ceea ce ne epuizează. Ce ar fi dacă ți-ai propune să ai grijă de tine și să rămâi conectat la propriul sine? În primul rând, pentru că viața este scurtă și meriți ceea ce este mai bun. Și în al doilea rând, copilul tău are nevoie de un părinte calm, răbdător și încurajator. Ar fi asta un act radical? A cui viață este până la urmă? Iar la sfârșitul ei, cine va fii responsabil pentru cum te-ai simțit și acționat, în timpul ei?
4. Iartă-ți părinții pentru că sunt oameni. Când propriul copil te enervează, te-ai întrebat vreodată de unde vine acea stare de enervare? Răspunsul este: din copilărie. Dacă vrei să îți eliberezi inima, tebuie să îți vindeci vechile răni. Poate ți s-a spus că erai prea neîndemânatic, prea nervos, prea egoist, prea leneș, prea neglijent, prea copilăros? Părinții noștrii, bine intenționați, de altfel, au fost modelați după acele vremuri iar mulți dintre noi nu am înțeles că am fost iubiți cu toate imperfecțiunile noastre. Este timpul să renunți la toate acele lucruri. Faptul că lași ca momentele din copilărie să îți determine nivelul de fericire actual, este ca și l-ai lăsa pe ospătar să îți mănânce cina.
5. Vindecă-ți inima, vindecă-ți viața. Singura cale de ieșire este cea prin mijloc. Petrece o oră de unul singur, aprinde o lumânare și stai liniștit. Încearcă să ajungi la copilul interior, tu, cel care încă te simți neiubit și simte durerea lui. Spune-i copilului tău interior că ești o persoană iubitoare și iubit de toți. Odată ce ai trecut de acea durere pe care ai tot evitat-o, nu va mai trebui să te agăți de acea stare de furie. Din această cauză, atunci când îi ierți pe ceilalți, te vindeci pe tine însuți. Nu este vorba despre ei, este vorba despre conștientizarea propriei dureri, să o accepți în loc să lupți împotriva ei, și nu va mai trebui să ne agățăm de propria furie ca mijloc de apărare.
6. Acceptă-ți copilul în mod necondiționat. Iubirea necondiționată nu este doar ceea ce simțim. Este ceea ce simte obiectul iubirii noastre: iubire fără condiționare. Asta înseamnă că propriul copil nu trebuie să fie sau să facă ceva pentru a câștiga iubirea noastră. Îl iubim așa cum este. Există și trucul ca fiecare dintre noi să vadă lucrurile din perspectiva punctului de vedere al copilului. Dintr-o dată, comportamentul inadecvat este ușor de înțeles și iertat, trăsăturile dificile de caracter evocă sensibilitate, compasiunea vine ușor, blocajul iubirii se va risipii iar iubirea noastră va deveni necondiționată.
7. Devin-o părinte din dragoste, nu din furie. Este ușor să iubești necondiționat atunci când propriul copil este încântător și noi ne simțim bine. Dar câți dintre noi pot păstra legătura de iubire, din moment ce le punem bariere în comportament? Câți dintre noi poate rezista tentației de a se dezlănțui la proprii copii atunci când se simt furioși? Câți dintre noi ne putem iubi copiii în ciuda momentelor sale de supărare? Un moment benefic este atunci când ambele persoane sunt receptive și pozitive. Furia și pedepsirea nu sunt niciodată bazate pe dragoste. Poate este timpul să îți muți jocul pe un alt nivel și să devii părinte din dragoste, nu din furie. Observă că nu am spus că acest lucru va fi ușor, dar de fiecare dată când vei gestiona furia în loc să o ”verși” asupra copilului tău, va fii mai ușor. În câteva luni vei observa că nu îți vei mai pierde atât de ușor cumpătul și că relația ta cu propriul copil s-a transformat complet.
8. Calmează-te și arată-te așa cum ești. Ai făcut greșeli ca și părinte? Bine ai venit în club. Ele nu sunt greșeli dacă le folosești ca pe ceva din care să înveți în viitor. Nu trebuie să deții toate răspunsurile. Nu trebuie să repari o situație sau propriul copil. Tot ce trebuie să faci este să fii prezent și să alegi dragostea în locul fricii. Copilul tău chiar nu are nevoie de acea ceașcă roșie , sau acel ceva pentru care plânge; el are nevoie de iubirea ta.
9. Ia-o pe cel mai măreț drum. Știi foarte bine ce este cel mai măreț drum. Atunci când te simți bine, nu te afectează nimic. Poți răspunde slăbiciunilor copilului tău cu răbdare, înțelegere și cu simț al umorului. Știi, de asemenea, ce este și drumul cu viziuni mărginite. Este acela când ești stresat, epuizat, plin de resentimente, când insiști să dovedești că ai dreptate, când certitudinea ta este atât de laconică încât te simți justificat că ai o criză de furie, când emoțiile te copleșesc iar copilul este dușmanul tău. Nimeni nu stă permanent în tensiune, dar există modalități care te ajută să te regăsești puțin câte puțin.
10. Practica duce la perfecțiune. Vindecarea abilității noastre de a iubi necondiționat presupune exercițiu zilnic. Nimic nu trebuie să fie diferit pentru a te putea iubi așa cum ești. Nu există părinte perfect, dar este posibil să devii un părinte mai bun în fiecare zi. Folosește greșelile în avantajul tău. Ele nu sunt greșeli dacă înveți din ele, ele sunt lecții de viață. Tocmai de aceea maeștrii spirituali o numesc Practică! La început, poate părea imposibil, dar este ca și cântatul la pian. La început, scara sunetelor pare o provocare. Dar dacă vei exersa, într-un an vei cânta o sonată, doar continuă să exersezi. Încearcă să conștientizezi fiecare interacțiune, să găsești acel moment de libertate dintre stimul (comportamentul copilului) și propria ta reacție. Observarea este ceea ce ne dă posibilitatea de a alege data viitoare. Miracolul avansării încet dar sigur, cu fiecare înaintea celuilalt, este că, într-o zi o să te uiți în jur și o să vezi că întreaga viață s-a schimbat. Bucură-te de călătorie, repetă în fiecare zi și privește cum viața ta se transformă.

Sursa: ahaparenting.com

Vrei să fii sănătos?

Dacă vrei să primești informații interesante, practice și utile, înscrie-te aici