Numele Mantuitorului este Iisus sau Isus?

Isus

De ce sa dau nume?

După naraţiunea biblică, Dumnezeu este primul care a pus nume: “Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte” (Geneza 1:5). Omul, fiind creat după chipul lui Dumnezeu, pune de asemenea nume: “Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa că toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam” (Geneza 2:19).

Punerea numelui urma în tradiţia Vechiului Testament imediat naşterii, de obicei fiind lăsată în seama mamei copilului, fără însă ca tatăl să fie exclus. În iudaismul talmudic, fapt atestat încă din perioada scrierii Noului Testament, punerea numelui a fost mutată în a opta zi, când băiatul era tăiat împrejur, arătând prin aceasta că nou-născutul îşi dobândeşte identitatea ca membru în comunitatea religioasă.

Având o bogată încărcătură simbolică, numele putea reprezenta o scurtă descriere a unui eveniment important. Numele primului om născut, Cain, este pus chiar de Eva, care exclamă: “Am dobândit (qaniti) om de la Dumnezeu”(Geneza 4:1). La naşterea lui Noe, în ebraică Noah, tatăl său Lameh spune: “Acesta ne va mângâia (yenahamenu) în lucrul nostru şi în munca mâinilor noastre”. Numele patriarhului Isaac, în ebraică Iţhaq, face aluzie la verbul ţahaq, “a râde”, aceasta pentru că Avraam şi femeia sa, Sara (parintii lui Isaac), au râs când Dumnezeu le-a făgăduit naşterea unui copil la bătrâneţe. La prima vedere făgăduinţa divină părea imposibilă, mai ales că Sara era stearpă. Tocmai de aceea, copilul va purta numele care manifestă “surâsul” îndreptat de Dumnezeu către oameni.

Un alt tip de nume este cel teoforic, cuprinzând numele lui Dumnezeu (El sau Iahve) însoţit de o scurtă construcţie, nominală sau verbală. De exemplu, Ilie, în ebraică Eliahu, înseamnă “Dumnezeul meu este Iahve”. Mihael, numele arhanghelului înseamnă “Cine este ca Dumnezeu?”, o exclamaţie liturgică prin care se arată unicitatea lui Dumnezeu. Foarte des întâlnit este numele teoforic cu structură verbală. Ismael (Işmael) înseamnă “Dumnezeu va auzi”. Israel se tâlcuieşte “Dumnezeu va lupta pentru noi”.

Numele mântuitorului

Buna VestireNumele lui Isus are diferite pronuntii si scrieri in functie de locul de pe glob sau limba si este Ieșu (ישוע) în aramaică, Ieșua (יֵשׁוּעַ) si arhaic Iehoșua/Yahshua în ebraică, Iesous (Ἰησοῦς) in greacă si Iesus in latină, Issa in limba sanscrita/arabica, Yuza in limba persana, Youza Ashouph/Yuza Asaf in limba indiana (kasmir).

Numele Isus a fost menționat în textul grec al evangheliilor ca Ιησούς Χριστός. Ca pronuntie fonetica numele “Iesu Hristu”, are un “u” lung (in Hristu), iar în transcriere latină a devenit Iesus Christus. O precizare pe care vreau să o fac este că cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a fost Jssus (Catehismul lui George Buitul, 1701). Prenumele vechi evreiesc este Ieșua (Yahshua) (arhaic Iehoșua sau YahuShuah), „ישוע”, care înseamnă „YHWH (Dumnezeu) mântuiește”. Această formă a fost elenizată inițial sub forma Iason (Ἰάσων), apoi a fost adaptată de traducătorii Septuagintei în greacă sub forma Iησους, adica Iēsoûs. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, Hristós, este o traducere a ebraicului „משיח”, Mașiach (de unde și Mesia), care înseamnă „uns” sau “unsul”.

Iehoşua (“Iahve va salva, va mântui” sau “Iahve este mântuire”), este un nume teoforic. Rădăcina verbală de la care provine este “yaşa”, care la forma “hoşia” înseamnă “a ajuta”, “a salva”, subiectul putând fi omul (Deuteronom 22,27), judecătorii (Judecători 2,16), regele (2 Regi 14,4), dar mai ales Dumnezeu. Interesant este că verbul “hoşia” a dat şi forma liturgică “hoşia na” “mântuieşte-mă, Te rog” sau “mântuieşte-ne, Te rugăm” (Psalmul 117,25), care în greacă a fost transliterat “osanna”, “osana” (Marcu 11,9-10; Matei 21,9).

Sfânta Scriptură ne prezintă o viziune teologică foarte importantă, deoarece numele mântuitorului a fost vestit de un înger. Pentru evanghelişti, punerea numelui Iisus Mântuitorului nu era un fapt întâmplător. În primul rând, numele a fost vestit de către îngerul Gavriil: “Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus“. Apoi semnificaţia numelui este comentată în Matei 1,21: “Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor”.

De ce Iisus cu doi de “i”

Numele Iisus era un nume destul de comun în Palestina sec. I d.Hr. Din ebraică (Iehoşua sau prescurtat Ieşua), a fost transliterat Iesous în greacă, limbă care nu are sunetul “ş”. Trebuie în acest context să facem o scurtă paranteză. În prezent sunt două moduri de pronunţie a limbii greceşti: erasmică (modul vechi de citire, adoptat şi în mediul academic, în special de către filologii clasicişti) şi reuchlinian (modul de citire al grecilor de astăzi, păstrat în spaţiul liturgic şi în mediul teologic). În sec. I d.Hr. modul de citire al limbii greceşti era încă în trecere de la cel erasmic la reuchlinian. Sunetul η al literei “eta” (“ita”) din Ιησούς era încă citită “e” (fenomen numit etacism), abia ulterior ea devine “i” (iotacism). De aceea întâlnim de exemplu Israel (citirea erasmică, bazată pe pronunţia ebraică), dar şi Israil (citirea reuchliniană), Gabriel-Gavriil, Daniel-Daniil şi exemplele pot continua.

Transliterarea Iisus în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe și în majoritatea literaturii ortodoxe moderne, este o recurență slavonă, fidelă scrierii grecești (alfabetul chirilic este derivat din alfabetul grec, iar Biserica Ortodoxă Română a folosit alfabetul chirilic până în 1860). Biblia din 1688 ,de la Bucuresti, foloseste si ea forma corecta: “Darul Domului nostru Iisus Hristos cu toti cu voi!Amin” (Apoc. 22,21)

IisusArgumentului etimologic pentru scrierea Iisus cu 2 “i” i se adaugă faptul că, în ebraică (Iehoșua, Ieșua), înlimba greacă (sursa pentru toate limbile europene), cât și în limbile europene începând cu latina, numele Iisus este pronunțat cu două vocale înainte de primul s, anume [i-e], [i-i] sau [j-e], iar în limbile moderne sunetul inițial poate fi “j” (fr. Jésus) sau (engl. Jesus). Aceste paralele etimologice pot motiva utilizarea a două litere înainte de s (pentru rostirea a doi “i” în hiat și în limba română).

Există un alt grup de creştini care consideră că transliterarea cea mai potrivită din limba greacă ar fi Iesus, nu Iisus, ori Isus. Adică dacă trebuie să păstrăm cele două vocale de la începutul numelui, de ce să nu le păstrăm pe cele originale (Ie), în loc de Ii? Mai ales că această pronunţie ar fi în acord atât cu greaca veche şi cu ebraica, cât şi cu limbile moderne europene.

Alte motive pentru folosirea numelui cu 2 „i”

Un alt motiv cel putin invocat pentru a explica de ce Biserica Ortodoxa foloseste 2 de “i”, este legat de numele de Isus, care fiind foarte obisnuit in Palestina (cum ar fi la noi “Ion”), teologii ortodocsi au considerat necesar sa foloseasca numele “IISUS” pentru Mântuitorul, pentru a se face distinctie intre IISUS HRISTOS si ceilalti oameni care aveau numele “ISUS”. Deci, pentru a sublinia unicitatea lui Hristos.

Transliterarea numelui Isus (cu un singur “i”)(Ye-Sus) in limba ebraica inseamna “eu voi fi un cal” sau “eu voi fi un magar”. Totusi cuvintele folosite in Biblie pentru “magar” sunt “hamor”, “ayir”, “athown” sau “arowd”, in nici un caz “Isus”.

Ce spun dictionarele si limba romana

Dicționarele limbii române oscilează între cele două forme. Lingvista Mioara Avram afirmă: „Numele proprii Isac, Isus se scriu cu un singur “i” inițial (nu Iisus)”. Profesorul Munteanu, lingvist și biblist, susține că ambele forme sunt corecte și că limba română permite doar variantele „Iisus Hristos” (acceptată în vederea păstrării grafiei româneşti ortodoxe tradiţionale)‚ sau „Isus Cristos” (agreată din perspectiva filologiei româneşti). Alte variante, hibride, nu trebuie tolerate.

Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, consideră că ambele forme sunt corecte, dar dă prioritate (preferință normativă) formei Isus.

În plus, în limba română, cuvintele ar trebui scrise aşa cum se pronunţă. Care dintre noi foloseşte doi „i” atunci când pronunţă numele Mântuitorului? Deci dacă îl pronunţăm cu un singur „i”, ar trebui să îl şi scriem cu un „i”.

Nu se poate spune că una dintre citiri este greşită şi alta adevărată, ci mai degrabă că sunt manifestările propriilor tradiţii. Problema scrierii numelui lui Isus este una minora in judecarea spiritualitatii cuiva. Este pur si simplu o optiune libera de redactare.

Cine s-a mai numit Iisus

Joshua MosesÎn Vechiul Testament, numele Iisus/Iehoşua a mai fost purtat şi de alte persoane: Iosua, urmaşul lui Moise, cel care i-a condus pe israeliţi şi a cucerit ţara Canaanului (a se vedea cartea biblică pusă sub numele său), un proprietar de teren din Betşemeş (1 Regi 6:18), primarul Ierusalimului menţionat în timpul regelui Iosia (4 Regi 23:8), Iosua fiul lui Ioţadoc marele preot din sec. VI îdHr., din timpul profeţilor Agheu şi Zaharia (cf. Agheu 1:1; Zaharia 3:1 etc.), un levit menţionat în 2 Paralipomena 31:15 (care chiar poartă numele abreviat în forma Ieşua), Iisus fiul lui Sirah, din sec. II îdHr., care a scris o carte de înţelepciune în Biblie.

În Noul Testament, pe lângă Mântuitorul, numele Iisus/Ieşua este purtat de Baraba, tâlharul eliberat în schimbul răstignirii lui Hristos (Matei 27:16 – unele manuscrise), de vrăjitorul Elimas sau Bar-Iisus în Fapte 13:6 sau de Iustus, un creştin provenit dintre evrei menţionat în Coloseni 4,11. Iosif Flaviu îl aminteşte în “Războiul iudaic” (vol.6, pag. 300) pe Iisus fiul lui Anania, care predica în preajma războiului din 66 d.Hr. distrugerea Ierusalimului. În inscripţiile de pe osuarele evreieşti din sec. I d.Hr. apar şase persoane cu numele Ieşua, unul fiind chiar pe osuarul găsit în Talpiot şi intens mediatizat în ultimul timp de Simcha Jacobovici. Identificarea acelui Ieşua bar Iosef, “Iisus fiul lui Iosif” cu Mântuitorul rămâne o speculaţie istorică, fără nici o bază solidă de argumentare.

Din secolul II d.Hr. numele dispare din onomastica grecească şi ebraică, probabil ca o evitare din motive religioase. Numele este folosit astăzi în onomastica anglofilă sub forma Joshua sau Josh, iar în ţările vorbitoare de spaniolă ca Jesús. Pentru a fi deosebit de contemporanii cu acelaşi nume, Mântuitorul este numit de către evanghelişti: Iisus Galileanul, Iisus Nazarineanul sau Iisus, fiul lui Iosif.


 Informează-te dacă vrei să fii sănătos
Vrei să fii sănătos?

Dacă vrei să primești informații interesante, practice și utile, înscrie-te aici

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

No comments yet.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.