Noul Testament, a doua parte a Bibliei sau Sfintei Scripturi, este o colecţie de 27 de cărţi: cele patru Evanghelii care cuprind învăţăturile şi faptele Domnului Iisus Hristos, urmate o serie de epistole ale Sfinţilor Apostoli adresate unor biserici locale din primul secol, şi de cartea Apocalipsei.
Cuvântul “testament” din denumirea celor două secţiuni ale Scripturii are înţelesul de “legământ”, în sensul că, în perioada Vechiului Testament, Dumnezeu a făcut un legământ cu poporul evreu, poporul ales pentru a-l da pe Mântuitorul lumii, iar după venirea Lui, Dumnezeu a făcut un noul legământ, de data aceasta cu toţi cei ce cred în Iisus Hristos, pentru primirea binecuvântărilor dumnezeieşti şi a vieţii veşnice. Structura ambelor Testamente – ce cărţi intră în aceste două colecţii de scrieri – a fost decisă, pentru Vechiul Testament, pe baza tradiţiei iudaice, iar în cazul Noului Testament, pe baza Tradiţiei Bisericii din primele secole creştine.
Primul care a încercat să stabilească un canon al Noului Testament a fost Origen din Alexandria, în preajma anului 200. El a fost un învăţat, cunoscător deopotrivă al credinţei creştine, dar şi al filosofiei păgâne. Origen a alcătuit un canon care cuprindea toate cărţile actuale din Noul Testament, cu excepţia a patru: Iacov, 2 Petru şi 2 şi 3 Ioan. Totodată, canonul lui Origen includea Păstorul lui Herma care la acea vreme era folosită în multe comunităţi creştine. Cele patru Evanghelii devenite ulterior canonice au fost indicate pentru prima oară de Sf. Irineu, în jurul anului 160. În preajma anului 200, fragmentul Muratorian ne arată că exista un set de scrieri creştine similar cu Noul Testament de astăzi, care includea patru Evanghelii. Prima mențiune a celor 27 de cărți care compun azi Noul Testament și numai a lor datează din anul 367, într-o scrisoare a lui Atanasie din Alexandria (Atanasius).
Atanasie a fost un lider in cadrul conciliului de la Niceea si cel care a sustinut ca Isus este insusi Dumnezeu, nu ca este Dumnezeu Tatal, dar este pus la egalitate cu Dumnezeu. În epistola sa de Paşti, în anul 367, Sf. Atanasie din Alexandria oferă o listă a cărţilor care aveau să devină Noul 
Testament, şi foloseşte, cu privire la ele, expresia “[sunt] canonizate” (kanonizomena). Numai 8 din cele 27 de cărți sunt în mod sigur scrise de autorii cărora le sunt atribuite și anume șapte din epistolele pauline și Apocalipsa lui Ioan (care e cert scrisă de cineva numit Ioan, deși nu e clar cine era acel Ioan, de exemplu nu știm dacă era apostol) Sinodul african de la Hippo, din 393, a aprobat Noul Testament aşa cum îl cunoaştem astăzi, împreună cu versiunea Septuaginta (traducerea greacă) a Vechiului Testament, hotărâre care a fost întărită de sinoadele din Cartagina din anii 397 şi 419. Papa Damasus I, la sinodul de la Roma din 382, emite şi el o listă a canonului, identică cu cea confirmată la Cartagina. În 405, Papa Inocenţiu I îi trimite unui episcop din Galia o listă identică a canonului Noului Testament. Canonul Bibliei a fost stabilit în mod oficial în protestantism de Martin Luther (1483-1546) și de Conciliul Tridentin pentru Biserica Catolică, conciliu care a avut loc între 1545 și 1563. Evanghelii
- Evangheliile copilăriei lui Iisus. Lipsa informaţiilor despre copilăria Mântuitorului a condus la apariţia multor scrieri care încercau să completeze golul:
- Evanghelia copilăriei a lui Iacov (Proto-Evanghelia lui Iacov)
- Evanghelia copilăriei a lui Toma
- Evanghelia lui Pseudo-Matei (Evanghelia copilăriei a lui Matei sau Naşterea Mariei şi copilăria Mântuitorului – o combinaţie a celor două de mai sus)
- Evanghelii creştine iudaice. Scrieri produse de grupări timpurii iudaizante, cu un mare accent pe ţinerea tradiţiilor evreieşti:
- Evanghelia evreilor
- Evanghelia nazarinenilor
- Evanghelia ebioniţilor
- Evanghelii rivale Evangheliilor canonice. Acestea reprezentau versiuni ale Evangheliilor, corectate de diferite secte:
- Evanghelia lui Marcion
- Evanghelia lui Mani
- Evanghelia lui Apeles
- Evanghelia lui Vardesanis
- Evanghelia lui Vasilide
- Evanghelia lui Cerint
Evangheliile zicerilor (parabolele sau spusele lui Iisus). Cea mai cunoscută este Evanghelia lui Toma.- Evangheliile patimilor. Acestea detaliau prinderea, răstignirea şi învierea Mântuitorului:
- Evanghelia lui Petru
- Evanghelia lui Nicodim (Faptele lui Pilat)
- Evanghelia lui Bartolomeu
- Învierea lui Iisus Hristos (se afirmă în ea că este după Bartolomeu)
Scrieri gnostice În epoca modernă au fost descoperite numeroase scrieri de inspiraţie gnostică, cele mai cunoscute fiind cele de la Nag Hammadi. Acestea erau menite să transmită viziunea gnostică asupra învăţăturilor Mântuitorului, precum şi forma gnostică a credinţei creştine.
- Apocrifa lui Iacov (Cartea secretă a lui Iacov)
- Cartea lui Toma Necredinciosul
- Dialogul Mântuitorului
- Evanghelia lui Iuda (Iscarioteanul)
- Evanghelia Mariei (Magdalena)
- Evanghelia lui Filip
- Evanghelia greacă a egiptenilor (diferită de Evanghelia coptă a egiptenilor)
- Înţelepciunea lui Iisus Hristos
- Evanghelia Adevărului
- Apocalipsa gnostică a lui Petru (diferită de Apocalipsa lui Petru)
- Pistis Sophia
- Al doilea tratat al lui Set cel Mare
- Apocrifa lui Ioan (Evanghelia secretă a lui Ioan)
Fapte Acestea prezintă fapte din viaţa Apostolilor şi abundă în relatări supranaturale. Se pare că aproape jumătate dintre acestea au fost scrise de Leucius Carinus, aparent un însoţitor al Sf. Apostol Ioan.
- Faptele lui Andrei
- Faptele lui Barnaba
- Faptele lui Ioan
- Faptele martirilor
- Faptele lui Pavel
- Faptele lui Pavel şi Tecla
- Faptele lui Petru
- Faptele lui Petru şi Andrei
- Faptele lui Petru şi Pavel
- Faptele lui Petru şi a celor doisprezece
- Faptele lui Filip
- Faptele lui Pilat
- Faptele lui Toma
Epistole
- Epistola lui Barnaba
- Epistolele lui Clement
- Epistola corintenilor către Pavel
- Epistola lui Ignatius către smirneeni
- Epistola lui Ignatius către tralieni
- Epistola lui Policarp către filipeni
- Epistola către Diognet
- Epistola către laodiceeni (semnată Pavel)
- Epistola către Seneca cel Tânăr (semnată Pavel)
- A treia epistolă către corinteni – acceptată de unii din Biserica Armeană
Apocalipse
- Apocalipsa lui Pavel (diferită de Apocalipsa coptă a lui Pavel)
- Apocalipsa lui Petru (diferită de Apocalipsa gnostică a lui Petru)
- Apocalipsa lui Pseudo-Metodiu
- Apocalipsa lui Toma (Descoperirea lui Toma)
- Apocalipsa lui Ştefan (Descoperirea lui Ştefan)
- Prima apocalipsă a lui Iacov (Prima descoperire a lui Iacov)
- A doua apocalipsă a lui Iacov (A doua descoperire a lui Iacov)
- Păstorul lui Herma
Diverse
- Constituţiile apostolice
- Canoanele Apostolilor
- Peştera comorilor
- Literatura clementină
- Didahiile (foarte probabil primul catehism scris)
- Liturghia Sf. Iacov
- Pocăinţa lui Origen
- Rugăciunea lui Pavel
Fragmente
- Evanghelia secretă a lui Marcu
Sursa: wikipedia.org & odaiadesus.ro
No comments yet.