Stând la taifas pe cale, tânărul întreabă Înţelepciunea despre miracol.
Miracolul este leacul miraculos căutat într-una de pământenii aflaţi în dificultate pe cale, îi spune Înţelepciunea. Însă, ca să ajungi la el, trebuie să ai cheile ce deschid cele patru porţi care încadrează sfera ce-l face invizibil. Doar când toate cele patru porţi sunt deschise, invizibilul dispare şi miracolul poate fi văzut.
Credinţa este cheia primei porţi. Credinţa trebuie să fie atât de puternică, încât drumeţul să se vadă deja cu miracolul în palme.
Rugăciunea este cheia celei de-a doua porţi. Numai rugăciunea continuă şi venită cu putere din interiorul sufletului drumeţului, deschide a doua poartă.
Acţiunea este cheia celei de-a treia porţi. “Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă-n traistă“, spune o veche zicală. Miracolul trebuie luat. El nu vine niciodată la drumeţul care aşteaptă. Chiar dacă se roagă şi crede.
Răbdarea este cheia celei de-a patra porţi. Doar Lumina hotărăşte când va străluci miracolul. Drumeţului care-şi pierde răbdarea îi sunt inutile celei trei porţi deschise; miracolul rămâne în sfera ce-l face invizibil.
La oameni lucrul e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. “Căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă” (Marcu, 10:27), aude tânărul glasul Înţelepciunii dintre stele.
Când se află în dificultate pe cale, un înţelept deschide porţile miracolului şi transformă imposibilul în leac miraculos.
Sursa: “Călătoriile tânărului înţelept”, autor Sorin Telimbeci.
No comments yet.