Se pare că cele mai frecvente pericole cu care se confruntă copii nu sunt pistoalele, piscinele sau maşinile de curse, ci, conform cercetătorilor, “stresul toxic” la care sunt expuşi copii la naştere sau chiar înainte de naştere.
Academia Americană de Pediatrie a emis un avertisment împotriva stresului toxic care poate dăuna copiilor pe viaţă. Sunt la fel de sceptic ca toţi ceilalţi la rezultatele noilor studii medicale (Cafeaua este benefică pentru organism! Cafeaua nu este bună pentru organism!), dar nu totul este ceea ce pare. Acest anunţ este mai degrabă, o „declaraţie politică” a asociaţiei medicilor pediatri, bazat pe o cercetare ştiinţifică de două decenii. Acest lucru are implicaţii revoluţionare asupra medicinei şi în eradicarea sărăciei şi crimei.
Stresul toxic ar putea veni din partea părinţilor alcoolici sau care folosesc droguri. Poate avea loc acasă unde copiii sunt maltrataţi şi ameninţaţi. Poate, la fel de bine, să provină din cauza neglijenţei cronice – un copil plânge fără a fi băgat în seamă. Se pare că afecţiunea elimină stresul toxic – aşa că nu ingnoraţi îmbrăţişările şi cântecele de leagăn! – sugerând că acesta apare în momentul când copilul simte ameninţări persistente şi nimeni care să îi ia apărarea.
Un mediu ostil sau indiferent îl copleşeşte pe copil, sau chiar pe făt, cu hormoni de stres, precum cortizolul, în moduri care pot perturba buna funcţionare a organismului sau structura creierului. Rezultatul este că, uneori, copiii sunt în mod constant subminaţi. Chiar şi după mulţi ani, ca adulţi, ei sunt mult mai susceptibili să sufere de boli de inimă, obezitate, diabet sau alte boli fizice. De asemenea, sunt mai multe şanse să aibă probleme la şcoală, să fie irascibili sau să aibă probleme cu legea.
Se pare că perioada crucială este de la concepţie până la copilărie. După aceea, creierul este mai puţin maleabil şi are probleme în a se adapta la diverse situaţii.
“Comportamentul se poate modifica în timp, dar nu poţi reconecta circuitele distruse ale creierului”, specifică Jack. P. Shonkoff, un medic pediatru de la Harvard, lider în acest domeniu. “Am început să lucrăm la un model biologic destul de captivant privind copiii care au probleme şcolare datorită faptului că au întâmpinat dificultăţi în copilărie.”
Această nouă cercetare abordează un adevăr incomod: Este greu să depăşeşti sărăcia din cauza comportamentelor auto-distructive. De multe ori, copiii din familiile sărace reuşeşc să aibă succes în viaţă, dar ceilalţi ajung să lipsească de la şcoală, să folosească droguri, să încalce legea, nu se pot căsători şi nu îşi pot găsi un loc de muncă. De cele mai multe ori, comportamentul se transmite din generaţie în generaţie, astfel încât copii lor pot prelua acelaşi model.
Liberalii ignoră uneori aceste patologii auto-distructive, în timp ce conservatorii se bazează pe ele pentru a da vina pe cei săraci.
Studiul mai arată faptul că originile incapacităţii şi ale eşecului sunt biologic încorportate încă de la naştere, dar care pot fi prevenite. “Aceasta este biologia dispariţiei claselor sociale”, a spus Dr. Shonkoff. “Experienţele timpurii sunt literalmente integrate în corpurile noastre.” Momentul oportun când se pot realiza schimbări notabile nu este liceul sau grădiniţa – deşi sunt necesare eforturi considerabile în timpul şcolii – ci în primii ani de viaţă sau chiar înainte de naştere.
“Protejarea copiilor împotriva dificultăţilor este o strategie promiţătoare, bazată pe o cercetare ştiinţifică adresată celor mai persistente şi costisitoare probleme cu care se confruntă societatea contemporană. Printre acestea se numără accesul restrâns la educaţie, productivitate economică diminuată, criminalitate şi disparităţile din sistemul medical”, a declarat Academia de Pediatrie în declaraţia sa politică.
Un exemplu de succes de intervenţie timpurie sunt vizitele la domiciliu efectuate de către specialişti în îngrijirea copilului, precum Parteneriatul Asistenţă Medicală-Familie. Această organizaţie trimite asistente medicale să viziteze femeile sărace, vulnerabile, care sunt însărcinate pentru prima oară. Asistenta medicală avertizează împotriva fumatului, alcoolului şi abuzului de droguri şi încurajează mamele să alăpteze, să îşi hrănească adecvat copiii, să îi îmbrăţişeze şi să le citească. Acest program continuă până la apariţia celui de-al doilea copil.
Studiile au descoperit că la vârsta de 6 ani, aceşti copii sunt cu o treime mai puţin susceptibili să aibă probleme de comportament sau intelectuale, faţă de ceilalţi copiii care nu au fost înscrişi în acest program iar la vârsta de 15 ani, probabilitatea de a fi arestaţi ajunge la un procent de 50%. Dovada importanţei experienţelor timpurii este crucială. De exemplu, numeroase studii au examinat bărbaţi şi femei olandezi care se aflau încă în uterul mamelor lor în timpul foametei de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Zeci de ani mai târziu, acei “copii ai foametei” au avut dificultăţi în a se concentra şi o incidenţă mai mare a bolilor de inimă decât cei născuţi înainte sau după război.
Alţi oameni de ştiinţă au examinat copiii care locuiau în condiţii precare în orfelinatele din România. Cei care au petrecut mai mult timp în orfelinate aveau telomerii mai scurţi, o schimbare a cromozomilor care duce la o îmbătrânire accelerată. De asemenea, scanarea creierului lor era destul de diferit faţă de ceilalţi copii.
Ştiinţa este într-o continuă avansare, însă, un mesaj convingător din partea biologiei este că dacă vrem să eradicăm sărăcia şi să îmbunătăţim rezultatele educaţionale şi de sănătate, trebuie să începem încă de la naştere sau chiar înainte de acest lucru. Pentru mulţi copii, dificultăţile au început înainte de prima zi de şcoală.
Precum a menţionat Frederick Douglass, “Este mai uşor să construim copii puternici decât sa vindecăm un om adult.”
Sursa: nytimes.com
Traducator: Alina Iordan
No comments yet.