După cum este evident, odată cu venirea pe lume a copiilor, prioritățile se schimbă și acele liste cu ce voi face și ce nu voi face cu copiii mei încep să-și intre în rol. La început, ca părinte, m-am simțit incapabil în raport cu aşteptările avute, dar după ce am savurat gustul eşecului un timp scurt, am făcut singurul lucru care avea sens pentru mine la momentul respectiv, am renunţat la trăitul după manual și am trăit ceva mai plenar viața. Iată cele 7 lucruri câştigate:
1. Acceptare
Înainte de copii, am avut o idee foarte bună despre mine şi despre cum avea să fie familia mea şi vieţile noastre. Acceptarea a permis eliberarea familiei „ perfecte ”, percepţiile părinţilor, fiicei, fiului, s-a creat un spaţiu perfect pentru noi, apreciem cine suntem în realitate; oameni cu cadouri unice de împărtăşit. Acceptarea deschide uşa pentru a îmbrăţişa viaţa, cu binecuvântările pe care le deţine, fără a ţine cont de mărci. Există încă vise şi aşteptări reciproce, un spaţiu deschis plin de acceptare pentru noi, pentru a fi evaluaţi la adevărata noastră valoare, cu siguranţa că vom fi îngrijiţi, iubiţi, copiii vor creşte frumos, autentic, fără povara comparaţiei sau a judecăţii.
2.Prezenţă
Adesea mi-a atras atenţia incapacitatea de a-mi satisface aşteptările. Pe măsură ce am renunţat la lista de aşteptări a devenit mai clar (împreună cu alte sarcini pe care trebuia să le realizez într-o zi) că nu erau o prioritate. Acum lucrez pentru a mă simţi întreagă în fiecare moment. Îmi las smartphone-ul deoparte când mă bucur de copii, deoarece sunt distrugători ai tuturor lucrurilor.
3. Comunitate
Este nemaipomenit să-ţi împarţi momentele trăite ca şi părinte, mai ales când spui „Mă bucur că mi-ai împărtăşit asta, mă face să mă simt normal”. Fiecare părinte a avut momente nu tocmai grozave. Dacă ai prieteni care nu aduc în discuţie şi astfel de momente sau folosesc lupta ta permanentă pentru a-şi alimenta propriul ego, ar trebui să faci rost şi de nişte prieteni adevăraţi care să te susţină. A face parte dintr-un grup de oameni care îţi acceptă şi iubesc copiii, este cu adevărat nemaipomenit!
4. Parteneriat
Soţia mea este uimitoare şi sunt recunoscător că suntem împreună. Ne simţim bine împreună, chiar şi în momentele noastre de nebunie, râdem împreună şi ne iubim.
5. Iertare
Cu toții facem greşeli. Ne-am stabilit obiective care nu sunt întotdeauna realizabile. Iertarea ne ajută să ne dăm seama că şi greşelile sunt OK, ca părinţi nu putem avea parte de perfecţiune, dar vom face tot posibilul să mergem mai departe cu compasiune pentru noi înşine, noi cunoştinţe, scuze atunci când este necesar şi râsete dacă este cazul.
6.Dragoste
Este atât de mare că nu există cuvinte pentru ea. Din experienţă spunem că susţine relaţia noastră, ca soţi şi relaţia noastră cu copiii, a crescut capacitatea noastră de a avea răbdare, iubire şi angajamente sincere. Această bucurie creşte când ne vedem copiii interacţionând cu lumea cu aceleaşi obiective. Când iubirea noastră nu schimbă prezenţa celor din jur, suntem bucuroşi că am găsit numerele, 1,2 şi 5 pentru a ne ajuta.
7. Recunoştinţă
Iubesc oamenii uimitori, pe care am şansa să îi numesc familie, cu întrebările, mizeria şi frumuseţea lor. Am renunţat la lista cu lucrurile de care am nevoie pentru a fi cel mai bun părinte, dar ce am descoperit a fost mai bine decât aş fi plănuit vreodată şi o să fiu mereu recunoscătoare.
[mindbodygreen.com]
No comments yet.