In aceasta lume traita intr-un ritm galopant, ametitor, caruselic chiar, ritm in care de altfel ne-am inscris voit, intr-o lume in care valorile sunt usor distorsionate, durata atentiei noastre este din ce in ce mai scurta, mintea fiindu-ne distrasa cu usurinta. Iar, in acest context, a fi parinte “constient” este poate cea mai mare provocare a noastra pe aceasta planeta, avand o dubla misiune: de a creste copii frumosi si echilibrati emotional si de ne creste pe noi insine, depasind modele adanc intiparite in memoria fiintei noastre inca din copilarie.
In zilele noastre “parentajul constient” presupune o munca solicitanta, dar pe care, daca ne-o asumam pana la capat, ne desavarsim ca fiinte umane, devenind cea mai buna versiune a noastra, sinele nostru cel mai inalt. Asadar “parentajul constient” (atent) este vazut de catre autorii acestei carti, Myla si Jon Kabat – Zinn, ca o lucrare de perfectionare a fiintei umane, o adevarata disciplina spirituala sau o retragere meditativa de cel putin optsprezece ani, o lucrare interioara in care copilul devine “propriul nostru maestru Zen”.
De fapt aceasta carte lanseaza sintagma de “parentaj constient”, autorii venind cu o abordare noua asupra parentajului, acesta fiind perceput ca o experienta interioara, de crestere si evolutie personala pentru a trai o viata plina de satisfactie , in armonie cu propriile odrasle care ne-au fost harazite. Nu intamplator subtitlul cartii ales este Cand fiecare zi este o binecuvantare.
Iar in aceasta calatorie interioara, extrem de personala, sfaturile celor doi soti, Myla si Jon, care ne dezvaluie frumoase povesti din experientele traite cu proprii copii, sunt de un real sprijin pentru a trece cu o mai mare usurinta prin aceasta calatorie.
Autorii ne indruma sa nu avem asteptari nerealiste de la copiii nostri, ci acestea sa fie adecvate dezvoltarii fizice, emotionale si cognitive ale acestora. De asemenea sa fim constineti ca ce azi functioneaza intr-o anumita situatie, maine se poate sa nu mai aiba efectul scontat. De aici sugestia autorilor de a fi mereu ancorati in momentul prezent pentru a ajusta pe ici, pe colo, o anumita metoda care ieri a dat roade.
Asumarea unei asemenea introspectii este o mare provocare pentru noi insine. Parentajul este o oglinda in care ne putem vedea atat cele mai bune parti din noi, cat si pe cele mai rele, la care de altfel trebuie sa lucram, fiecare moment fiind o adevarata oportunitate pentru evolutia personala.
Succesul “parentajului constient” este asigurat de cultivarea si respectarea suveranitatii unui copil, de empatie si acceptare. Copilul trebuie sa se simta ca o entitate dorita si prioritizata in orice familie, inteleasa cand situatia o cere si acceptata cu toate calitatile si defectele cu care a fost inzestrat. Practica starii de atentie si prezenta constienta (“mindfulness”) ne ajuta sa intelegem starea de fapt si sa incetam sa luptam impotriva curentului. Lucrurile pur si simplu trebuie acceptate asa cum sunt si sa venim cu solutia adaptata momentului prezent. Nu intotdeauna trebuie sa ne placa ce aleg copiii nostri, dar daca le acceptam alegerea, ei intotdeuna se vor intoarce “sa se adape din fantana dragostei noastre neconditionate”.
Ca si parinti practicam deseori supararea si nervozitatea, tipare adanc inradacinate in mintea noastra. Si aici intervine rolul “parentajului constient” care trebuie inteles ca o practica ce ne ajuta sa ne eliberam de tiparele profunde din mintea si viata noastra. Iar practica presupune sa fim pe deplin prezenti la ceea ce se intampla in fiecare moment: cand alaptam copilul, doar alaptam copilul, cand i-l imbratisam suntem deasemenea prezenti in actul imbratisarii, nu lasam mintea sa se rataceasca datorita rimului pe pilot automat in care alegem sa ne traim vietile. Se pare ca mintea noastra este asemenea unei intinderi de apa, a unui ocean: uneori suprafata apei este linistita, exact ca mintea noastra, alteori pe timpul unei furtuni, suprafata oceanului este agitata, exact ca si mintea noastra, dar daca coboram in adancuri, vom descoperi ca ea este linistita si calma. Asa si mintea noastra uneori agitata, prin practica meditatiei si a “parentajului constient “, ajunge sa-si descopere calmitatea si linistea. De accea ne este uneori greu sa fim prezenti in parentaj, iar controlul respiratiei ne ajuta sa ne ancoram in prezent, autorii cartii asigurandu-ne ca practica repetata garanteaza reusita. Constientizarea respiratiei ne aduce mintea si corpul in clipa de fata.
Parentajul constient nu miezeaza pe judecata, ci pe discernamint, adica a vedea lururile si situatiile atat in ansamblu lor, cat a percepe liniile fine, nuantele care dau esenta.
Fiecare familie are propria ei cultura, iar a fi parinte constient presupune constientizarea particularitatatilor culturii familale. In opinia autorilor, o familie sanatoasa valorizeaza suveranitatea copilului, empatia si acceptarea. Iar din acestea deriva celelalte valori: respectul, bunatatea, sinceritatea, responsabilitatea, autonomia, autenticitatea si flexibilitatea. Iar, pana la urma, cel mai bun exemplu pe care i-l putem da copiilor nostri este cel al modelului personal: cultivand pacea si armonia in vietile noastre, nu facem decat sa insuflam pace si armonie copiilor nostri care astfel vor creste frumos si echilibrat alaturi de noi, ghizii lor pe Pamant.
Autorii cartii ne dau voie sa fim parinti “imperfecti” care mai fac si greseli uneori, dar care datorita atentiei constiente le recunosc si incearca pe viitor sa le evite. In calitate de parinti suntem mereu la limita dintre libertate si limitare, iar in acest context “parentajul constient” este cheia pentru a deveni mai buni unul cu celalalt, pentru noi si pentru intreaga omenire.
Un articol interesant si foarte instructiv! Ai reusit sa abordezi astfel tema, incat toata explicatia sa curga natural si sa fie usor de inteles! Bine gandit!