Este Iehova numele lui Dumnezeu?

YahwehCred că este nevoie de o altă abordare, după o logică sănătoasă şi după nişte rigori ştiinţifice care să nu sfideze nici logica, nici filosofia (nu în sens ideologic, ci terminologic) şi, bineînţeles, nici teologia.
Trebuie să precizăm că în Vechiul Testament lui Dumnezeu i se atribuie peste 80 de „nume”, dar nici unul dintre ele nu este un „nume propriu”, ci este vorba despre numirea unor atribute şi lucrări ale lui Dumnezeu. Cel mai des întâlnit „nume” este într-adevăr Iahve, mai precis tetragrama YHWH (6823 de ori după numărătoarea evreilor şi 6928 de ori după numărătoarea protestantă). Pe lângă acesta, mai întâlnim şi alte nume: Iahve-Savaoth (268 de ori), Iahve-Elohim (42 de ori), Iahve-Adonay (5 ori), Adonay (131 de ori), Iah (26 de ori; acesta este o prescurtare a lui Iahve), Eloah sau Elohim (57 de ori), [El-] Şaddai = Atotţiitorul (48 de ori) ş.a.[5] Este relevant şi faptul că în Noul Testament, numele Iahve nu-l întâlnim niciodată. Nici Mântuitorul Hristos şi nici Apostolii nu au rostit vreodată numele de Iahve şi acest lucru are mai multe explicaţii:

  1. AdonaiSe ştie că evreii, dintr-o evlavie deosebită şi chiar exagerată faţă de „numele” Iahve, refuzau să pronunţe în uzul curent acest „nume”, obişnuind să-l înlocuiască cu Adonay – Domnul. Doar arhiereul, odată pe an, la sărbătoarea Yom Kippur, rostea acest nume în Sfânta Sfintelor, dar şi atunci într-o formă mascată, ca să nu fie uşor sesizabilă.[6] Se pare că această „evlavie” este pusă în legătură cu a treia poruncă din Decalog (cf. Ieşire 20:7), fiind dezvoltată după epoca lui Moise, mai ales în perioada inter-testamentară şi în cea talmudică, dar care nu au existat de la început, când încă fiii lui Adam „chemau numele lui Dumnezeu” (cf. Facere 4:26). Bineînţeles, aici apare şi o altă întrebare: ce nume divin ştiau şi chemau primii urmaşi ai lui Adam, dacă conform „martorilor lui Iehova” singurul „nume” al lui Dumnezeu este Iahve (Iehova) şi el a fost descoperit lui Moise, multe generatii dupa Adam?
  2. Sensul acestui „nume” este descifrat chiar în textul de la Ieşire 3:14 unde avem expresia ebraică: ani Yehieh aşer Yehieh (I Am that I Am, אֶהְיֶה אֲשֶׁר אֶהְיֶה, ʾehyeh ʾašer ʾehyeh)[7], care a fost tradusă în Septuaginta prin expresia: Ἐγώ εἰμι ὁ Ὤν = Eu sunt Cel ce sunt. Cartea Apocalipsei 1:4,8 ne dă şi un sens eshatologic al acestei expresii: „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine“, dar în teologia creştină (şi chiar iudaică) a rămas ca sens de bază expresia: „Eu sunt Cel ce sunt”, adică Eu sunt Cel care Îmi am existenţa prin Mine Însumi, Cel care exist de Sine şi prin Sine. Unii exegeţi iudei tâlcuiesc acest nume şi în sensul de „Eu sunt Cel [tot timpul şi pretutindeni] prezent“, tâlcuire care poate fi acceptată, dacă ne gândim la contextul în care a fost spusă.
  3. Yahwe - Eu sunt cel ce suntPe wikipedia scrie ca Hayah inseamna “a existat” sau “a fost” in ebraica; “ehyeh” este forma verbului la persoana I, singular, timpul imperfect si tradus adesea in Biblie ca “voi fi” sau “voi deveni”. Ehyeh asher ehyeh tradus literar inseamna “Voi fi ce voi fi“, dar cu toate astea Biblia traduce “Eu sunt cel ce sunt”. Cuvantul Ehyeh este considerat de eruditii rabini ca fiind prima creatie derivata din Tetragramaton, de exemplu Yahweh.
  4. Revenind însă la înlocuirea lui Iahve cu Adonay, „martorii lui Iehova” constată (pe bună dreptate, în acest caz) că această înlocuire se făcea nu doar în citire, ci chiar în textul scris. Iehoviştii au identificat 134 de locuri în Vechiul Testament unde masoreţii au înlocuit tetragrama cu un alt „nume” [9], dar uită să menţioneze că în „strădania de a corecta greşeala masoreţilor”, ei au introdus după capul lor „numele” Iehova în 7210 locuri, acolo unde acest „nume” n-a fost niciodată.[10] (Apocalipsa 1:5) – „Eu sunt Alfa şi Omega“, spune Iehova Dumnezeu, „Cel care este, care era şi care va veni, Cel Atotputernic“.
  5. Traducerea greacă a Vechiului Testament (Septuaginta), făcută de evrei elinizaţi, în sec. III în. Hr., nu face altceva decât să reflecte situaţia existentă atunci în lumea iudaică, cu referire la citirea şi rostirea „numele lui Dumnezeu”. Textul de la Ieşire 3:14 este tradus de Septuaginta prin Ἐγώ εἰμι ὁ Ὤν = Eu sunt Cel ce sunt, iar în restul cazurilor Septuaginta foloseşte echivalentul lui Adonay – Κύριος = Domnul. Această situaţie se va perpetua şi în Noul Testament, unde, chiar şi atunci când sunt citate texte vetero-testamentare ce conţin tetragrama, aceasta este înlocuită cu un alt „nume”, de obicei: Domnul (1 Petru 2:3). Textul Noului Testament nu conţine niciodată tetragrama în sensul clasic, iar acolo unde sunt „urme” ale acestei tetragrame, ea se referă exclusiv la Hristos, ceea ce e deosebit de important.
  6. ElohimPoporul evreu şi chiar Dumnezeu Însuşi nu considera că Iahve este singurul Lui nume şi nici măcar nu-l consideră ca fiind cel mai important. Sfânta Scriptură, chiar din primul ei verset (Facere 1:1) vorbeşte despre Elohim (pluralul lui El / Eloah). „Martorii lui Iehova” spun că Elohim nu este un nume propriu al divinităţii, ci unul general, care înseamnă Dumnezeu, fără a desemna şi „numele” Acestui Dumnezeu.[11] Scriptura însă îi contrazice serios în acest demers greşit. La Daniel 9:19 se spune că: „numele Tău îl poartă cetatea şi poporul Tău”. Acum le punem o întrebare retorică iehoviştilor: poporul evreu se numea Işra-Iehova sau Işra-El (de la El / Elohim)? Deci Dumnezeu pecetluieşte pe poporul Israel, precum şi pe mulţi proroci şi drepţi ai Săi (Iezechi-El, Dani-El, Misa-El ş.a.) nu cu numele de Iahve, ci cu cel de Elohim. Mai observăm că şi Îngerii (Micha-El, Gabri-El, Rafa-El, Uri-El, Ieremi-El, Ragu-El, Sari-El), care sunt cei mai aproape de Dumnezeu, cunosc şi slujesc tainelor Lui, poartă nume ce derivă din El / Elohim şi nu din Iahve. Acest argument este important dacă ne gândim că, în concepţia iehovistă (greşită din punct de vedere creştin), Arhanghelul Mihail este identic cu Hristos, Fiul lui Dumnezeu.[12] Reiese deci, chiar după concepţia lor, că „Fiul lui Dumnezeu” are în Vechiul Testament un „nume” care ignoră „numele” de Iahve. Interesant însă că şi în Noul Testament, Fiul lui Dumnezeu, care a fost profeţit că „se va naşte [din Fecioară] şi vor pune numele Lui Emanu-El” (cf. Isaia 7:14) care inseamna “Dumnezeu este cu noi”, atunci când a murit pe cruce, L-a strigat pe Tatăl Său (în ebraică): „Eli, Eli (de la El / Elohim), lamah sabahtani!” şi nu Iahve!
  7. Odată cu venirea lui Hristos în lume, totul s-a schimbat. Una din sintezele mai importante cu privire la Hristos o avem în Epistola către Filipeni, 2:5-11 (într-o traducere mai exactă): „…Hristos Iisus, […] Chipul lui Dumnezeu fiind, fără a socoti o răpire a fi El întocmai cu Dumnezeu, S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om; S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui Nume, care este mai presus de orice nume; Ca întru Numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.” Din acest text, pe lângă mărturisirea clară a Dumnezeirii lui Hristos (care pentru El nu era „o demnitate răpită / furată”, ci una „de drept divin”), mai vedem că Dumnezeu-Tatăl I-a dat Fiului „un Nume care este mai presus de orice nume”, deci mai presus şi decât numele Iahve şi orice alt „nume” din Vechiul sau Noul Testament. Apare totuşi întrebarea: care este acest Nume? Din însuşi textul de mai sus, precum şi din alte texte paralele foarte importante (Ioan 13:13; Fapte 10:36; I Coritheni 8:6 şi 12:3), reiese că acest nume este „Κύριος – Domnul“. Apare însă şi o altă întrebare: acest nume – Domnul, care este traducerea ebraicului Adonay, înlocuieşte doar în scriere şi citire „numele” Iahve, aşa cum a făcut Septuaginta (prin Κύριος), sau el se conturează ca un „nume” aparte, care va înlocui de acum înainte, tetragrama biblică inclusiv în sens teologic (nu doar literal)? Întrebarea e destul de complicată şi, în acelaşi timp, foarte importantă, de aceea merită o abordare mai amănunţită.
  8. Isus HristosIcoanele ortodoxe scriu pe nimbul Mântuitorului Hristos: ὁ Ὤν (= Cel ce este), iar un ecfonis rostit de preot la sfârşitul Vecerniei şi Utreniei spune (într-o traducere corectă): „Cel ce este” (Ὁ Ὢν), binecuvântat este, Hristos Dumnezeul nostru, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor; Amin. Ambele aceste mărturii sunt foarte vechi în creştinism şi ele arată că Iisus Hristos este Iahve („Cel ce este”). Să vedem însă cât de biblică este această idee, pe care, bineînţeles, „martorii lui Iehova” nu o vor accepta niciodată. În acest caz ar trebui să le punem două întrebări:
    1. De ce ei numesc pe Iehova Judecător[13], dacă Evanghelia spune clar că „Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului” (Ioan 5:22), sau poate ei recunosc totuşi că Fiul este Iehova şi nu Tatăl?
    2. Pentru ce a fost răstignit Hristos (cu dovezi biblice clare)? Dacă veţi ajunge să puneţi aceste întrebări, veţi vedea că nu vor şti să răspundă la nici una dintre ele. Şi dacă prima derivă din confuzia generală care planează peste doctrina iehovistă, cea de a doua trebuie minuţios analizată.
  9. Textul de la Levitic 24:16 arată clar că, după Lege, nu aveai dreptul să ucizi pe cineva pentru că se crede sau se dă drept Mesia (mai ales că evreii au avut zeci de falşi-Mesia, care n-au fost omorâţi pentru asta), în schimb trebuia după Lege să ucizi cu pietre pe cel care hulea pe Dumnezeu, iar cea mai mare hulă era şi este să te dai tu însuţi drept Dumnezeu. Şi iată că Hristos S-a dat pe Sine drept Dumnezeu (Ioan 5:18; 10:30-33) [14] şi anume pentru aceasta a şi fost omorât. Mai mult decât atât, de multe ori când El Îşi mărturisea Dumnezeirea, Îşi atribuia într-un mod indirect numele de Iahve, ceea ce „a îndreptăţit” (conform Legii) răstignirea Sa. Să înşiruim câteva argumente foarte clare:
    – Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: Eşti tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat? Iar Iisus a zis: “Eu sunt” şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului. Iar arhiereul, sfâşiindu-şi hainele, a zis: Ce trebuinţă mai avem de martori? Aţi auzit hula. Ce vi se pare vouă? Iar ei toţi au judecat că El este vinovat de moarte (Marcu 14:61-64). Din acest text, corelat cu Levitic 24:16 (şi comentariile noastre), rezultă clar că arhiereul a considerat drept hulă nu faptul că El se credea Hristosul (Mesia) sau „Fiul Celui binecuvântat” (ceea ce la modul general suntem toţi – cf. Psalm 81:6), ci pentru felul cum El a spus cuvintele „Eu sunt”. Ca să vă convingeţi, urmăriţi mai departe care sunt reacţiile la acest „Eu sunt” în Evanghelie.
    – Deci le-a zis Iisus: Când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că „Eu sunt” şi că de la Mine însumi nu fac nimic, ci precum M-a învăţat Tatăl, aşa vorbesc… Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că cuvântul Meu nu încape în voi (Ioan 8:28-37). Cuvintele „Eu sunt” spuse în sens comun nu ar fi generat în nici un caz astfel de reacţii. Urmăriţi şi mai departe:
    Eu sunt cel ce sunt– Şi El le zicea: Voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. V-am spus deci vouă că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că “Eu sunt”, veţi muri în păcatele voastre (Ioan 8:23-24). Aici se văd clar două valenţe diferite ale expresiei: „Eu sunt”, precum şi faptul că în ultima propoziţie, aceasta nu are un sens uzual, aşa cum se poate vedea şi puţin mai jos, când…
    – Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: mai înainte de a fi fost Avraam “Eu sunt”. Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui… (Ioan 8:58-59).
    – Iar Iisus, ştiind toate cele ce erau să vină asupra Lui, a ieşit şi le-a zis: Pe cine căutaţi? Răspuns-au Lui: Pe Iisus Nazarineanul. El le-a zis: “Eu sunt“. Iar Iuda vânzătorul era şi el cu ei. Atunci când le-a spus: “Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. Şi iarăşi i-a întrebat: Pe cine căutaţi? Iar ei au zis: Pe Iisus Nazarineanul. Răspuns-a Iisus: V-am spus că “Eu sunt”… Deci ostaşii şi comandantul şi slujitorii iudeilor au prins pe Iisus şi L-au legat (Ioan 18:4-8,12). De ce evreii au căzut cu faţa la pământ „atunci când le-a spus: Eu sunt”? Nu cumva aceştia s-au prosternat auzind tetragrama, având deci o reacţie firească pentru evrei, la auzul “numelui” lui Iahve? Evident că aceste cuvinte spuse în sens comun (uzual) nu aveau cum să genereze această reacţie: la început prosternarea, apoi prinderea şi uciderea.
  10. Din textele de mai sus deducem că Hristos se numea pe Sine Iahve („Eu sunt, Cel ce sunt”), chiar dacă nu o spunea foarte direct, situaţie cauzată poate şi de vorbirea în limba aramaică, diferită de ebraică şi greu de redat în greacă. Pe de altă parte, Scriptura îi atribuie în mod direct lui Iisus Hristos doar numele de „Domnul”. Şi întrucât „nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus, – decât în Duhul Sfânt” (cf. I Cor. 12:3b), considerăm că fixarea acestui „nume” este una providenţială şi voită de Dumnezeu prin Duhul Sfânt, şi nu poate fi considerată nicidecum rezultatul unei greşeli sau a unei tradiţii (strict) iudaice de a înlocui un nume cu altul. Aşa cum vom vedea şi mai jos, chemând acest nume (Domnul), alături de numele „Iisus” (=„Dumnezeu mântuieşte”) şi Hristos (=„Unsul lui Dumnezeu”), creştinii se adresează lui Dumnezeu Unul în fiinţă şi întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
  11. Martorii lui IehovaŞtim că „Martorii lui Iehova” nu sunt de acord cu această învăţătură, şi ei înşişi nu se roagă niciodată lui Iisus, dar iată că şi de data aceasta ei contrazic flagrant Scriptura. Primii creştini „chemau numele Domnului Iisus Hristos în tot locul” (cf. I Cor. 1:2), după cum chiar El ne-a îndemnat (cf. Ioan 14:14 şi 16:24). Creştinii, inspiraţi de Duhul Sfânt şi învăţaţi de Apostoli, înţelegeau foarte bine că „întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dar între oameni, în care să ne mântuim noi” (Fapte 4:10-12). Prin urmare, Biserica şi membrii ei nu doar că sunt îndreptăţiţi, ci chiar îndemnaţi insistent de a-şi îndrepta rugăciunile către Domnul Iisus, ca Cel ce mântuieşte. Acest lucru l-a făcut şi întâiul mucenic şi diacon Ştefan (cf. Fapte 7:59). Îi întrebăm pe iehovişti de ce Ştefan nu s-a rugat lui Iahve (aşa cum spun ei că făceau primii creştini)? Îi mai întrebăm dacă Ştefan s-a rugat lui Dumnezeu sau unei creaturi? Dacă s-a rugat unei creaturi, atunci Ştefan era păgân? Şi dacă este aşa, de ce Biblia nu condamnă acest lucru, ci-l prezintă pe Ştefan ca mărturisitor al credinţei celei adevărate?
  12. Pe lângă faptul că, încă de la început, creştinii chemau „numele Domnului Iisus Hristos“, înşişi iudeii înţelegeau „pericolul” propovăduirii acestui nume şi de aceea interziceau anume acest lucru (cf. Fapte 5:28,41). Şi Saul, la început, prigonea „pe toţi cei care chemau numele Lui [adică al Domnului Iisus]” (Fapte 9:14), apoi acelaşi Saul avea „să poarte numele Lui înaintea neamurilor” şi chiar „să pătimească pentru acest nume” (cf. Fapte 9:15-17). Dar nicăieri nu e vorba despre numele Iahve, ci doar despre numele Domnului Iisus Hristos.
  13. TetragramatonUnul din „argumentele” pe care le aduc „martorii” cu privire la „numele lui Dumnezeu”, este textul de la Ioan 17:6 care, în concepţia lor, demonstrează că Dumnezeu are un nume şi acesta trebuie cunoscut de toţi. Iată ce spune Mântuitorul în rugăciunea Sa din Ghetsimani: „Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie…” (Ioan 17:6). Şi de data aceasta suntem nevoiţi să-i dezamăgim pe iehovişti, punându-le două întrebări, ca să constate că textul este chiar împotriva lor. a) Cine a arătat numele lui Dumnezeu oamenilor, Hristos (abia în Noul Testament) sau Moise (încă în Vechiul Testament) şi, în general, este vorba oare despre acelaşi „nume” descoperit de unul şi de altul? şi b) Nu cumva Hristos ne dezvăluie faptul că chiar El a fost Cel care i-a descoperit numele de Iahve lui Moise (El fiind înainte de Moise şi Avraam, după cum singur o spune)? Ştiind că iehoviştii nu pot răspunde la aceste întrebări, mai ales că orice variantă de răspuns este împotriva lor, rămâne să constatăm şi singuri că dacă vorbim despre Cel i-a revelat lui Moise „misteriosul nume” (Ieşire, cap. 3), trebuie să recunoaştem că acesta a fost anume Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu (neîntrupat încă), care a zis despre Sine Însuşi: „Eu sunt Cel ce sunt”. El este „Îngerul Sfatului celui mare [al Treimii]” (cf. Isaia 9:5), care s-a arătat şi a vorbit cu Avraam, Moise ş.a. (cf. Facere 18:1 şi urm., comparat cu Ioan 8:56; apoi Facere 21:17-18; 22:11-12,14-18; Ieşire 3:2 şi urm.). Mai remarcăm că de fiecare dată când Logosul Divin „îndeplinea o misiune” sub chipul Îngerului (Trimisului) lui Dumnezeu, o făcea ca şi cum El Însuşi este Dumnezeu (a se vedea trimiterile biblice de mai sus). Prim urmare, în textele de mai sus nu e vorba de Arhanghelul Mihail (cu fire îngerească), cum zic iehoviştii, căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: „Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut”; şi iarăşi: „Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu”? (Evrei 1:5, vezi şi: Matei 3:17; 17:5).
  14. IehovaRevenind la textul de la Ioan 17:6 trebuie să mai spunem că „numele” pe care Hristos ni l-a descoperit cu privire la Dumnezeu-Tatăl este chiar apelativul de „Tată”. Anume acest „nume” suntem îndemnaţi să-l chemăm de fiecare dată când ne rugăm – a se vedea rugăciunea „Tatăl nostru…” (nu „Iehova al nostru”), iar la finalul rugăciunii spunem “sfințească-se Numele Tău. Tot Scriptura ne mai spune că chemarea lui Dumnezeu ca Tată nu este o lucrare (pur) omenească, ci una a Duhului Sfânt în inimile noastre (cf. Galateni 4:6), de aceea şi Biserica se roagă (în Liturghie) ca noi „să ne învrednicim” să-L chemăm pe Dumnezeu ca Tată „cu îndrăznire şi fără de osândă”. Se pare că „martorii lui Iehova” încă nu s-au învrednicit de acest mare dar, de a-L numi pe Dumnezeu ca Tată.
  15. În concluzie, vedem că Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, în Vechiul Testament nu era cunoscut ca Treime, şi vorbea „ca o singură voce”, chiar dacă profetic de mai multe ori S-a arătat ca o comuniune de Persoane (cf. Facere 1:26; 11:7 ş.a.). „Purtătorul de cuvânt” al lui Dumnezeu era şi a rămas, Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 1:1-5), adică Fiul cel mai înainte de veci. El a fost Cel care S-a descoperit lui Moise cu „numele”: Eu sunt cel ce sunt (Iahve), numai că, mai ales odată cu Noul Testament, acest nume va apărea exclusiv sub forma: Κύριος – Domnul. Nici Iahve şi nici Domnul nu sunt nişte nume proprii ale Mântuitorului (sau ale lui Dumnezeu-Tatăl), ci denumirea celor mai caracteristice atribute ale Sale. O altă descoperire importantă adusă de Hristos şi Evanghelia Sa este cunoştinţa despre Tatăl, pe Care Îl putem chema prin Fiul în Duhul Sfânt.
  16. Reieşind din toate acestea, observăm că adevăraţii „martori ai lui Iehova”, adică ai lui Hristos, sunt ortodocși, iar membrii Societăţii „Turnul de Veghe” sunt „martorii” unui dumnezeu închipuit, care nu este nici Iahve-Fiul, dar nu este nici Tatăl, pentru că nu poate exista un Tată Dumnezeu, fără ca Acesta să aibă şi un Fiu care să fie tot Dumnezeu, adică de o fiinţă cu El, pentru că nu poate ca Cel ce se naşte din fiinţă dumnezeiască să fie de o altă fiinţă, aşa cum e şi în cazul omului şi chiar al animalelor.

YHWH

Bibliografie:
[1] Barbara Harrison, Visions of Glory, p. 253, apud J. Elliot, Language and Identitiy at the Kingdom Hall, pe www.watchtowerinformationservice.org
[2] Acest nume poate fi citit în mai multe feluri: Iahve, Yahveh, Jehovah etc. Noi am preferat peste tot varianta: Iahve. A se vedea şi cartea lui Nathan Stone, Name of God, http://www.ldolphin.org/nathanstone/. Cartea trebuie citită cu anumite rezerve. Pe Internet sunt şi multe alte materiale la această temă, dar ele trebuie citite selectiv, căci unele sunt scrise chiar de „martori” sau de simpatizanţi ai ideilor lor.
[3] Turnul de veghere, 1 mai 1998, p.5.
[4] Ibidem, p. 7-8.
[5] Diacon Andrei Kuraev, Lecţie audio despre iehovişti, în 2 părţi, www.predanie.ru. Din această lecţie (în limba rusă) am luat mai multe argumente şi informaţii, pe care însă le-am expus într-o manieră diferită.
[6] Detalii şi analize amănunţite privind istoria şi sensul tetragramei, la pr. prof. univ. dr. Petre Semen, Valenţele teologice ale tetragramei divine, în rev. „Pleroma”, nr. 3/2006, pp. 61-82.
[7] Specialiștii nu au ajuns la un consens în ce priveşte această citire. Noi am redat-o după pr. prof. Petre Semen (vezi: op.cit.), care ne-a fost şi profesor de Vechiul Testament şi Limba Ebraică la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iaşi.
[8] Cf. Pr. David Pestroiu, Ortodoxia în faţa prozelitismului „martorilor lui Iehova”, Bucureşti 2005, p. 63.
[9] Cf. Turnul de veghere, 15 septembrie 1995, p. 28; 1 octombrie 1997, p. 14.
[10] Pr. David Pestroiu, op. cit., p. 65.
[11] Una dintre cele mai şocante afirmaţii ale „martorilor” este aceea că cei care folosesc numele „Elohim” (care este la formă de plural) se fac vinovaţi de politeism (cf. Societatea Turnul de Veghe, Trebuie să crezi în Trinitate?, p. 13). Deci, indirect, iehoviştii îl acuză şi pe Moise de politeism. Iată la ce aberaţii poate duce obsesia anti-trinitară.
[12] Societatea Turnul de Veghe, Să aducem argumente din Scripturi, p. 171.
[13] Cf. Turnul de veghere, 1 martie 1996, p.7
[14] În treacăt îi întrebăm pe iehoviști dacă Hristos minţea sau nu, când spunea acestea? Dacă El minţea, atunci toată Evanghelia este mincinoasă, iar dacă spunea adevărul, înseamnă că El este totuşi Dumnezeu.

Sursa: ortodoxia.md


 Informează-te dacă vrei să fii sănătos
Vrei să fii sănătos?

Dacă vrei să primești informații interesante, practice și utile, înscrie-te aici

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

14 Responses to Este Iehova numele lui Dumnezeu?

  1. Stancu Vasile Iancu 22 December 2014 at 12:08 am #

    Si din 80 de nume pe care le are Dumnezeu doar asta ,,Iahveh,, s-a hotarat cineva candva sa-l inlocuiasca ? Interesant, totusi.

    • Sa fii sanatos 22 December 2014 at 11:24 am #

      Da, martorii lui Iehova au gasit niste versete cum ar fi Exod 3:15, Isaia 42:8, Psalmi 83:18, in care apare tetragrama (numele inpronuntabil al lui Dumnezeu, potrivit traditiei ebraice), iar martorii au considerat de cuviinta sa insiste pe acest nume, ei in prima perioada se numeau “Studentii în Biblie”, pana in 1931 cand s-au intitulat “Martorii lui Iehova”.
      Steiner explica destul de interesant cum prin clarvedere i s-a aratat faptul ca Iahveh este un spirit foarte evoluat care s-a sacrificat din evolutia lui cosmica tocmai de dragul oamenilor, pentru a ajuta la formarea omului, a rasei umane si in definitiv la evolutia acestora, moment in care Iahve/Iehova a devenit/privit ca zeul/Dumnezeul oamenilor.

      • Stan Iancu Vasile 24 December 2014 at 5:43 pm #

        Asa ca sa fii ,,sanatos,, ca nu merge cu ,,vrajelile de tipul asta asta este. Hristos a vorbit de numele Tatalui sau ,, a venit chiar el a spus in ,,numele Tatalui,, si asa mai departe . In Evrei se spune ,,ca Dumnezeu s-a uitat peste neamuri sa-si scoata un popor ca sa-i poarte numele. Acel popor era desigur la inceput ,,primii crestini,, format atat din evrei cat si din neamuri sau pagani convertiti. Primii crestini erau considerati o secta iudaica ,apatrida , care corupea alte natiuni. Ba erau facuti si ,,atei,, ei care se inchinau viului Dumnezeu Iehovah. Ei nu au avut niciodata sentimentul de a se rupe de monoteismul iudaic din care provenea crestinismul , si nici nu au considerat ,,duhul sfant,, o persoana asa cum URMAU sa faca dupa moartea majoritatii lor renumitele Concilii.

        • Sa fii sanatos 27 December 2014 at 2:03 pm #

          Vasile, eu intreb doar, de ce se tot pomeneste de Numele Tatalui si nu se foloseste direct acest nume? De ce se evita destul de des in Biblie sa se pomeneasca numele lui Iehovah, dar mereu se pomeneste “sa fie botezat in Numele Tatalui”? De ce fariseii aveau obiceiul de a nu pronunta numele divin sau chiar a spune ca este inpronuntabil?
          Eu cred ca este limitativ un nume pentru grandoarea divinului.

          • Stan Iancu Vasile 31 December 2014 at 10:39 pm #

            Pai eu cred ca scopul inlocuirii numelui lui Dumnezeu , a fost precis , desigur. In acest fel el inlocuindu-se cu alte echivalente sau atribute , majoritatea oamenilor , si de atunci si de astazi , fac mai greu diferenta in Scripturi , intre Fiul , si Tatal . Asta chiar daca atat Hristos ca Fiu , cat si Tatal sant numiti ,,mantuitori,, amandoi. Hristos e numit in Isaia , minunat Sfatuitor , ,,Dumnezeu puternic,, aici sa tinem seama ca Fiul e numit ,,puternic,, si nu ,,Atotputernic,, atribut ce doar Tatal are. Hristos mai e numit ,, martorul credincios,, ,,leul din tribul lui Iuda,, ,,Cuvintul,, Sant si multe texte care sant intelese gresit de foarte multa lume. Ei nu analizeaza contextul si de asta gresesc. Si te intreb daca spui ca de fapt Dumnezeu are 80 de nume , de ce a fost scos si inlocuit tocmai asta ,,Iehovah,, . A dat cineva cu zarul , si asta a cazut , sa fie inlocuit? .Sau cum. Atunci inseamna ca are importanta , si a avut si pentru vechii israeliti , dar si pentru primii crestini , care citau deseori din vechiul testament. Cand Hristos a intrat intr-o Sinagoga , a cerut ,,sulul lui Isaia,, si a citit EXACT , in locul unde scria despre el , ca profetie , oare daca in text aparea numele Tatalui sau , el l-a ocolit sau nu l-a pronuntat din cauza unei superstitii? Sau l-a inlocuit cu echivalente precum ,,Domnul,,.Nu cred.

  2. sergiu 19 December 2015 at 4:19 pm #

    voi ziceti despre martori ca au introdus numele acesta si aveti dreptate dar voi cate nu ati introdus in traditile si datinille voastre, unde vedeti in biblie sa mergeti si botezati din an in an sau sa iti pui icoane in casa si sa saruti icoanele si sa te inchini la ele cand porunca este clara sa nu iti faci nici un chip cioplit nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt in cer si pe pamant, daca zice sa nu faci dc ati facut ??????
    credinta nu se bazeaza pe ce se vede si pe ce nu se vede: ea este o incredere neclintita in lucrurile care nu se vad, sa nu mai zic de preoti, daca ziceti ca credeti in isus nu vedeti in evrei ca el este marele preot. dc va mai puneti atunci peste oameni si dc nu poate un om simplu care cunoaste biblia sa vorbeasca in biserica cand biblia zice daca unul are un indem unu o cantare totul sa se faca spre zidire sufleteasca sau dc ziceti ca cladirea aia e casa lui Dumnezeu sau biserica lui Dumnezeu cand Stefan asa cum ii ziceti voi diacon a fost omorat cand a zis ca Dumnezeu nu locuieste in temple facute de maini omenesti sau mai ziceti pocaiti-va dar nici unul nu se pocaieste inainte lui Dumnezeu sau cu Craciunul ati introdus pe Mos craciun si tot felul de placeri si ziceti ca se bucura copii nu-i asa grav ce zice scriptura ??
    Nici o minciuna nu vine din adevar, deageaba mintiti si ziceti ca e pentru bucuria lor, dar voi calcati in picioare cuvantul lui Hristos cand prorociti minciuni sau spovedenia, cand Hristos zice sa mergem la el sa ne marturism pacatele cum pot sa marturisesc unui om pacatele mele cand el este robit si el de pacat: Petru si-a rupt hainele cand Corneliu a dat sa ii se inchine voi dc primiti inchinare si cinste cand nimeni dintre apostoli si din sfinti nu primeau inchinare si cinste din partea oamenilor.
    Va mai inchinati la ingeri si aveti rugaciuni cu ingerii unde vedeti in biblie asa ceva ?? In Apocalipsa cand ingerul ia aratat la Ioan lucruile care aveau sa se intample si Ioan sa aruncat la picioarele Ingerului sa se inchine ce ia zis ingerul?? Fereasca Dumnezeu sa mai faci una ca aceasta eu sunt impreuna slujitor cu tine si cu fratii tai lui Dumnezeu, inchinate si lui Isus Hristos deci vedem ca nu avem voie sa ne inchinam la nimeni altcineva, fie Maria, Petru sau oricine ar fi decata Dumnezeu si Isus Hristos si tot asa cu rugaciunea sau orice alt lucru numai la Dumnezeu, prin Domnul Isus, nu Maria, nu Petru sau vreun inger, Alt Dumnezeu si Isus. Domnul punct.

    • Claudiu Pastor 20 December 2015 at 6:35 pm #

      Foarte pornit esti Sergiu, iti inteleg nemultumirea fata de toate ritualurile si obiceiurile pe care orice alt crestin le practica si pe care voi martorii nu le practicati. Eu am inteles ca marea problema cu diversitatea religiilor consta in faptul ca fiecare in parte a vazut/gasit anumite aspecte din Biblie/carti sacre si pe care le interpreteaza ulterior dupa bunul plac. Voi martorii mergeti prea dupa manual, considerati ca Biblia este un indrumar si il luati exagerat de ad-literam, pana in momentul in care cineva va pune in fata versete contradictorii, moment in care incepeti sa intrebati pe batranii din congregatie si incepeti sa interpretati dupa bunul plac.
      Trebuie sa intelegi ca orice “minciuna” are un sambure de adevar, si iti recomand sa cauti originea unor obiceiuri preluate in crestinism si ai sa vezi ca vin cu mult dinainte de crestinism, sunt obiceiuri pagane, foarte vechi, dar idea este sa intelegi rolul lor subtil, de ce in acele vremuri se faceau/practicau si mai ales … care este samburele de adevar din spatele lor.
      Doamne ajuta

      • Gheorghe 21 February 2016 at 10:42 pm #

        Este Mult de discutat dar Nu imposibil .

  3. Gheorghe 21 February 2016 at 11:02 pm #

    Sint multe Dovezi ca numele Creatorului este YHWH!!! Sint o persoana care doresc sa cunosc Adevarul EU!!Daca CREATORUL este YHWH ? Cum il Cheama pe fiul Lui Isus ??? Ceva Ilogic! Un Copil poarta numele TATALUI!Ce se Naste din Pisica este Pisica !Din Caine este Caine!Din OM este OM! Dar DiN YHWE …….Ce Este? Raspundeti Voi Daca sinteti Sinceri !! Cum Il Cheama ?Claudiu Pastor Sfinta Treime Nu Exista este o erezie,Este UNUL Singur ,vorbind Ca Oamenii,Dar Creatorul Nu-L poate Cuprinde Cerurile Cerurilor,! El Este DUH(SPIRIT) Un Spirit Nu se vede ? In Vechime sa Revelat acel Spirit ,la Moise ,Avram,Iacov.Isaia,Etc,sub diferite Feluri,si Lucruri,si Service,Aceste se numesc Teofanii!! Iar in Noul Testament sa revelat pe sine in Fiul sau YAHSUA!!!!! Ajunge pentru Inceput ,Studiati cu ATENTIE.SHALOM.

    • Claudiu Pastor 23 February 2016 at 7:09 pm #

      Gheorghe, cred ca ai fost prea aprins cand ai scris comentariul si ai uitat niste semne de punctuatie, care fac lecturarea dificila sau ai pus cam aiurea litere mari si intelegerea textului tau este foarte greoaie. Propozitiile sunt scurte, intaresc anumite lucruri logice, dar nu inteleg unde vrei sa bati sau ce vrei sa spui. Daca mai treci pe la noi, fi amabil si reformuleaza in propozitii coerente asa cum ai fost invatat la scoala.

  4. Ioana 26 April 2016 at 9:43 pm #

    Iahveh e judecător pt ca se spune ca fiul va preda coroana tatălui acum isus este rege mesianic la armaghedon el va preda coroana

    • DANIEL 19 August 2016 at 12:22 am #

      Ioana, Isus va preda coroana dupa Armaghedon, defapt isus va conduce razboiul final impotriva lumii lui satan si a inchinatorilor lui satan dupa armaghedon va fi o perioada de 1000 de ani in care Isus va fi judecator, la sfarsitul acestor 1000 de ani satan va fi eliberat ptr. o scurta perioada apoi va fi distrus pentru totdeauna si dupa BINE ATI VENIT IN LUMEA NOUA IN CARE SE VB IN APOCALIPSA 21:4

  5. Vasile Stancu Ionel 27 September 2016 at 11:41 pm #

    De ce nu se foloseste direct acest nume Iehova.Pai se foloseste cum sa nu si direct si prin cuvintele Numele Tatalui. Asa cum directorul de la o uzina este chemat in fiecare zi sa zic asa prin cuvintele ,,domnul director,, Si directorul respectiv este normal sa aiba un nume care si el este folosit , deci numele lui Dumneeu este important, si este exact asa cum spune si preotul profesor Athanasie Negoita in cartea sa ,,Manuscrisele de la Marea Moarta,, ca numele lui Dumnezeu care a fost inlocuit cu temenul de ,,Domnul,, si numele este tot ce poate fii mai sfant sau sacru. Deci in consecita nu aveti deloc dreptate cei care spuneti ca Dumnezeu are o multitudine de nume si atunci nu are nici o importanta numele lui.

    • Claudiu Pastor 28 September 2016 at 3:14 pm #

      Multi nu au neaparat treaba cu faptul ca numim sau nu divinitatea cu un nume sau nu, problema ce o vad este ca martorii lui Iehova pun un extraordinar de mare accent pe acest nume, fara sa-l inteleaga. Voi (din comentariu se subintelege ca sunteti martor) de ce nu intelegeti ca biblia a fost luata de la niste evrei care ei insisi nu pronunta numele lui Dumnezeu cu un scop foarte clar, dar sunteti atat de zelosi incat credeti ca ei sunt dusi cu pluta, nu sunt capabili sa citeasca cele 4 litere YHWH, iar voi le aratati cum se face. Fratilor, studiati calumea adevarul si uitati-va in religia celor care au scris acea carte, de ce ei nu pronunta acel nume. Evreii nu aveau voie sa il pronunte, era o profanare si nu venita dintr-o superstitie; doar arhiereul avea dreptul si o facea odata pe an si se faceau vindecari “miraculoase” cand se spunea acel nume. Voi, martorii, aveti impresia ca toata lumea are dreptul sa spuna acest nume, dar uitati-va in jurul vostru ca nici o “minune” nu se intampla. Voi practic doar profanati religia evreilor (iudaica) crezand ca ati inteles mai bine ceea ce ei stiu si cred de cateva mii de ani.
      Sincer, ce va face sa credeti ca ati inteles mai bine ca evreii versetul Exod 3:14?

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.