De unde vine creativitatea?

Creativitate

Dicţionarul meu online spune că „a crea” înseamnă a realiza un lucru nou, ceva care nu a mai existat înainte. Deseori, creatorii ne apar ca fiind nişte fiinţe solitare care se luptă cu propriile idei stranii şi neobişnuite, pe care le pun în practică prin crearea unor noi invenţii, sunete sau artă. Tot ceea ce ei crează este nou, proaspăt şi unic. Personal, consider că formarea prealabilă şi abilităţile native sunt cruciale în cadrul procesului creativ. Cineva care nu se pricepe la aritmetică nu va ajunge niciodată un bun matematician. O persoană cu deficienţe de auz nu va compune niciodată o piesă muzicală magnifică. Cineva care nu cunoaşte operele marilor clasici, nu va fi niciodată un mare filozof.

Când avea 30 de ani, Joseph Chilton Pearce, un psiholog specialist în dezvoltare personală, a devenit captivat de concepţiile teologice şi psihologice ale lui Carlg Jung, pe vremea când preda ştiinţe umaniste la un colegiu. Pearce se descrie ca fiind „obsedat” de natura relaţiei dintre Dumnezeu şi om, lucru dovedit de studiile aprofundate asupra acestui subiect. Într-o dimineaţă, când se pregătea pentru orele de dimineaţă de la colegiu, fiul său, în vârstă de 5 ani, a intrat în camera sa, s-a aşezat pe marginea patului şi a început să vorbească timp de 20 de minute despre caracteristicile lui Dumnezeu şi ale omului.

Pearce menţionează că, „Vorbea în propoziţii şi cuvinte excelente şi potrivite pentru a fi publicate, fără pauză sau grabă şi într-un ritm lent. Folosea terminologie teologică complexă şi, se pare, că mi-a spus despre acest subiect tot ceea ce se putea spune. Pe măsură ce ascultam uimit, mi se ridica părul la nivelul cefei şi, în cele din urmă, izbucneam în plâns. Eram prins în mijlocul straniului şi al inexplicabilului. Când a sosit maşina care îl ducea la grădiniţă, s-a ridicat şi a plecat. Eram deja prea tulburat şi dezorientat, astfel că că am ajuns cu întârziere la colegiu. Ceea ce tocmai auzisem a fost minunat, dar prea mult şi dincolo de ceea ce cunoşteam eu până în acel moment. Uimirea a fost atât de mare, încât nu îmi mai puteam aminti nici un detaliu sau unde eram atunci când el mi-a vorbit… El nu a luat niciodată nici un material de la mine. Eu nu citisem niciodată despre subiectele pe care el mi le-a expus şi parcă ar fi intrat într-un fel de meditaţie care l-a dus în viitor, când eu voi avea 50 de ani… „

omul si Dumnezeu Evenimente ca acestea te instigă la întrebări profunde şi intense despre creativitate. Oare este posibil ca, creativitatea să provină din înţelepciune?

Baron Carl Frierich von Weizsacker, renumitul fizician german care a fost contemporan cu legendarii fizicieni Werner Heisenberg şi Niels Bohr, a analizat foarte mult ideea de creativitate în ştiinţă. El spunea că în orice descoperire ştiinţifică, „de multe ori apare un sentiment de fericire dar şi de consternare: Nu se poate să fi făcut eu lucrul ăsta. Totuşi, într-un anumit fel este vorba despre mine – nu este vorba despre ego… ci… despre o imagine de sine mai cuprinzătoare.”

Dar ce înseamnă „ o imagine de sine mai cuprinzătoare”? Presupun că este un spaţiu al conştiinţei care este nelocalizat sau infinit în timp şi spaţiu, în care se află toate informaţiile. De-a lungul istoriei a primit numeroase nume – Sursa, Absolutul, Dumnezeu, Zeiţă, Allah, Univers. Termenul meu favorit este Unitatea, în care se unesc toate minţile individuale.

Conştiinţa universală, unitară este o concepţie mai veche. Ea a apărut într-un mod spectaculos în America, în timpul secolului al XIX-lea, în filozofia transcendentalismului. Ralph Waldo Emerson, principalul susţinător al acestei idei, a scris:

„Toate persoanele creative au o gândire similară… Poţi da crezare celor spuse de către Platon; similar, poţi simţi ceea ce simte un sfânt; tot ceea ce i se poate întâmpla unei persoane, poţi înţelege. Cine are acces la o astfel de minte universală este o parte a tot ceea ce este sau poate fi realizat, pentru că el este singura persoană suverană.”

Emerson a denumit această minte unică şi universală ca fiind Supra-Suflet.

creativitateNumeroşi oameni de ştiinţă au aprobat teoria lui Emerson. Erwin Schrodinger, fizician laureat la Premiului Nobel, a recunoscut existenţa „ unităţii minţii sau a conştiinţei. Multiplicitatea lor este doar aparentă, pentru că, în realitate, există o singură minte sau conştiinţă.” Eminentul fizician David Bohm a fost de acord, spunând : „ În adâncul conştiinţei omenirii se află o singură conştiinţă. Este o certitudine simulată … şi dacă nu vom înţelege acest lucru este pentru că ne împiedicăm singuri să vedem.”

Teoreticianul sistemelor Ervin Laszlo, un fost pianist al muzicii clasice şi autor a 75 de cărţi şi a peste 400 de articole, cunoaşte anumite lucruri despre creativitate. El spune:

„Există posibilitatea ca mintea oamenilor extrem de creativi să fie în interacţiune spontană, directă şi nu neapărat conştientă, cu alte minţi în procesul propriu-zis de creaţie.”

Din acest punct de vedere, Mintea poate funcţiona ca Sursa tuturor ingredientelor de care oricine are nevoie pentru a formula o idee nouă, pentru a compune o sonată, să picteze sau să sculpteze o operă de artă.

Posibilitatea de a avea acces la Sursă este obiectivul celor mai creative persoane. După cum spune şi John Briggs în admirabila sa carte despre creativitate, „Arderea creuzetului”:

Pentru geniul creator, există o concepţie universală, conform căreia se realizează o identitate între universal şi particular, între personal şi impersonal, între parte şi întreg. Ea se dezvoltă la toate palierele procesului creativ şi domină viziunea creatoare. În funcţie de multitudinea stărilor lor de spirit şi a planurilor realizate, persoanele creative sunt implicate într-o căutare permanentă a plenitudinii şi a identităţii personale/universale…”

Pur şi simplu, ei sunt în căutarea Sursei, a Unităţii.

InventieMulţi dintre cei care preţuiesc unicitatea, individualitatea şi dreptul de proprietate, nu sunt încântaţi de acest scenariu. Cui i se va recunoaşte meritul dacă toate minţile ar fi în legătura una cu alta şi ar face schimb de informaţii? Dacă ideile nu pot fi atribuite unei anumite persoane, ce se va întâmpla cu originalitatea şi realizarea personală? Cine va primii premiul? Ar fi cazul ca Premiul Nobel şi Pulitzer să fie suspendate? Ar trebui ca premiile deja acordate să fie returnate?

Cu toate acestea, nu toţi se îngrijorează. Romancierul Joseph Conrad a văzut legătură sa cu întregul. El a scris despre „sentimentul latent de comuniune cu întreaga creaţie – şi despre convingerea delicată dar invincibilă a solidarităţii care aduce împreună nenumăratele inimi singuratice.” Pictorul Piet Mondrian a vorbit despre unirea artistului cu ceva mai mare decât sine însuşi, menţionând că, „Arta a demonstrat că expresia universală poate fi creată doar printr-o ecuaţie veridică dintre univers şi individ.”

Artistul Paul Klee a sesizat faptul că întregul se manifestă prin intermediul părţii, menţionând faptul că, „Poziţia (artistului) este umilă. El este doar cel care transmite mai departe informaţia, senzaţia, sentimentul.” Psihologul Erich Fromm a sancţionat punctul de vedere al lui Klee. Fromm a spus că, creatorul:

… trebuie să renunţe la a se percepe pe sine ca pe un lucru şi să înceapă să se cunoască pe sine doar în cadrul procesului creativ; paradoxal, dacă se descoperă pe sine în cadrul procesului, în acelaşi timp, se pierde pe sine însuşi. Artistul transcende limitele trasate de sine iar în momentul în care el simte că „ Eu sunt”, similar el simte şi „ Eu sunt tu” şi că Eu sunt unic în acestă lume.”

Fiul lui Pearce în vârstă de 5 ani se pare ca a cunoscut deja Unitatea şi a extras din ceaţa cosmică, doar informaţiile de care avea nevoie la acel moment. Informaţia a venit în mod spontan, neinvitată, ca o graţie divină. Cu toate acestea, nu înseamnă că formarea şi abilităţile nu sunt componente importante ale procesului creativ. Deşi descoperirile creative pot fi spontane, va trebui să fim deschişi noului pentru a putea sprijini procesul de creaţie. Tribul Fulani, din vestul Africii, a dezvoltat acest concept într-un principiu general: „Dumnezeu nu va alunga muştele de la o vacă fără coadă.”

Creativitatea

Poarta spre creativitate se deschide, de multe ori, în timpul meditaţiei, reveriei sau viselor, în care timpul este perceput ca un prezent etern iar trecutul, prezentul şi viitorul se contopesc într-un prezent atotcuprinzător. În acel moment, dispar atât limitele timpului cât şi barierele dintre oameni şi lucruri. Această experienţă este destul de comună. De multe ori izbucneşte în mod spontan, ca şi cum am fi străpunşi de o notă muzicală răsunătoare, de mirosul de pâine proaspătă sau de urletul unui lup în miez de noapte. În tot acest timp, dacă norocul ne zâmbeşte, putem deveni asemenea fiului lui Pearce de 5 ani care a ştiut, pentru o clipă, „cam tot ceea ce trebuia să ştie.”

Sursa: www.huffingtonpost.com

Traducator: Alina Iordan


 Informează-te dacă vrei să fii sănătos
Vrei să fii sănătos?

Dacă vrei să primești informații interesante, practice și utile, înscrie-te aici

, , , , , , , , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.